Ghilotina (Poezie)
Un cuget amorțit și-n adâncuri tăcut, Lansa ecoul unui strigăt pierdut. Peste-a rațiunii punte, un pod s-a dărâmat, Și-n interiorul ființei, un vis frânt a fost uitat. Când vocea blândă-a … Citește…

Un cuget amorțit și-n adâncuri tăcut, Lansa ecoul unui strigăt pierdut. Peste-a rațiunii punte, un pod s-a dărâmat, Și-n interiorul ființei, un vis frânt a fost uitat. Când vocea blândă-a … Citește…
Lumea e un podium vast și rece, Unde fiecare-și joacă-un rol de zor, Cu eșarfe de mătase și purpuriu în fresce, Podoabe hărăzite pentru un instant decor. Un tipar perfect, … Citește…
La o altă viață visăm, sub un cer senin, Valuri de harpă compun un ritm divin. În palme, nisipul de-un aur curat, Strecoară un paradis, demult căutat. Fugim de pietre, … Citește…
Tânjesc spre zori pictați în tonuri cenușii Când norii gingași par s-ascundă Un cântec lin, cu note argintii, Ce schițeaz-o rază caldă și profundă. Un viitor sculptat din aur pur, … Citește…
Îmbrățișez ziua, cu ochii larg deschiși, Firave începuturi în câțiva nori aprinși. Soarele-și revarsă a lui splendoare vie, Și-un surâs apare, spre-o-ntreagă feerie. Fiecare clipă, o șansă nouă-mi dă, Iar … Citește…
Pe-o muchie de gând, adesea rătăcit, Zâmbet de crăiasă, din umbre-a răsărit. Cu ochi de stele și-un păr de nor sidef, Pășea pe-acel tărâm, pictând un relief. Acolo unde dorul … Citește…
Un „dacă” greu… în acest balast etern, Se-nfinge-un dor, adânc și tern. Și-un cor lăuntric sparge-a mea tihnă, Iar harpa firii c-un cântec mi-o alină. Taine vechi pândesc ca o … Citește…
Se pare că un cuvânt rostit, Oricât de mic, e-un germen răsărit. Pe-o linie fragilă, trasă-n zbor, Se-așterne-un nou și efemer decor. Și fiecare ființă, în drumul ei, Poart-adânc un … Citește…
Dincolo de umbre, unde soarele răsare, Pe-un câmp de aur, fără de-un hotar, Un suflet rătăcit dansează slobod, și se pare, Că timpul curge, ca un râu, spre-un nou altar. … Citește…