Războiul din Ucraina, cruciadă împotriva libertății religioase

Războiul din Ucraina, cruciadă împotriva libertății religioase

În rămășițele sfărâmate ale unei parohii cândva înfloritoare a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU) din Crimeea, o singură icoană atârnă strâmbă de un perete crăpat. Cu foița de aur pătată, imaginea lui Hristos privește în exterior, mărturie tăcută a ștergerii sistematice a identității religioase în teritoriile ocupate ale Rusiei.

Această scenă, relatată de Dr. Serhii Shumylo la conferința din aprilie a Universității din Exeter, relevă o realitate sumbră: în Ucraina, războiul nu se poartă doar cu artilerie, ci și cu ideologie, constrângere și înarmarea credinței.

Doctrina „lumii rusești”: retorică sacră, crime seculare

Dr. Shumylo, istoric și expert în libertatea religioasă, a prezentat rezultatele cercetării sale la conferința Limits of Restrictions, cogăzduită de Fundación Mejora și Exeter Law School. Lucrarea sa a disecat paradoxul războiului Rusiei: în timp ce Patriarhia Moscovei încadrează invazia ca o apărare „sacră” a „Sfintei Rusii” ortodoxe împotriva unui „Occident satanic”, trupele ruse distrug sistematic comunitățile creștine din Ucraina.

Cifrele sunt uluitoare. Din 2022, peste 640 de clădiri religioase au fost avariate sau distruse, inclusiv 596 de biserici creștine. Forțele ruse transformă în mod obișnuit bisericile confiscate în baze militare sau birouri administrative, o tactică care transformă spațiile sacre în instrumente de ocupație. Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU), independentă de Moscova, a fost vizată în mod special: până în 2024, toate cele 45 de parohii din Crimeea au fost eradicate, iar multe biserici au fost demolate sau refolosite. O biserică BOaU din Novoazovsk a fost chiar transformată în morgă.

„Acestea nu sunt doar daune colaterale. Este o epurare spirituală, un efort deliberat de a șterge identitatea ucraineană prin distrugerea fundamentelor sale religioase și culturale”, a argumentat Shumylo.

Persecuția dincolo de creștinism: o criză multi-religioasă

Represiunea se extinde mult dincolo de creștinismul ortodox. Martorii lui Iehova, musulmanii, catolicii și protestanții se confruntă cu detenții arbitrare, tortură și impunerea loialității față de instituțiile aliniate cu Rusia. De la începutul anului 2025:

  • 14 Martorii lui Iehova rămân închiși în Crimeea sub acuzații de „extremism” fabricate.
  • Musulmanii din Crimeea, în special membrii Mejlis (un consiliu cultural tătar), îndură raiduri și încarcerări în masă sub acuzații false de terorism. Peste 350 au fost reținuți din 2022, mulți fiind supuși torturii și refuzului de rugăciune.
  • Comunitățile baptiste neînregistrate sunt presate să se supună înregistrării statului rus, încălcând principiul lor de se împotrivi interferenței guvernului în chestiuni religioase.

Alianța Internațională pentru Libertatea Religioasă și de Credință (Alianța Articolul 18) a documentat modul în care autoritățile ruse exploatează legile antiextremism pentru a incrimina dizidența. De exemplu, un pastor protestant din Lugansk a fost arestat după ce o scrisoare falsă, plantată în timpul unui raid, a acuzat congregația sa de „rezistență armată”. Astfel de tactici oglindesc represiunea din epoca sovietică, unde dovezile fabricate justificau eradicarea vieții religioase.

Cadre juridice vs. realitatea de pe teren

Dreptul internațional al drepturilor omului, inclusiv articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, garantează libertatea religioasă. Cu toate acestea, în teritoriile ocupate de Rusia, aceste protecții sunt anulate. Influența Patriarhiei Moscovei asigură că numai bisericile aliniate cu Rusia, în primul rând Biserica Ortodoxă Rusă (BOR), au voie să funcționeze. Alte comunități trebuie fie să se dizolve, fie să se supună controlului ROC, un proces impus de centrele religioase susținute de FSB.

Dr. Shumylo a subliniat ironia: „Același stat rus care pretinde că îi apără pe creștinii ortodocși din străinătate îi decimează în Ucraina”. Această contradicție subliniază modul în care regimurile autoritare folosesc identitatea religioasă ca armă pentru a justifica cucerirea teritorială și ideologică.

Voci din umbră: rezistență și reziliență

În ciuda brutalității, apar povești de sfidare. În Herson, un grup de enoriași BOaU s-au adunat în secret într-un subsol pentru a sărbători Paștele 2024, sfidând interdicțiile privind închinarea în limba ucraineană.

În Sevastopol, o femeie Martoră a lui Iehova a vorbit despre introducerea cântărilor scrise de mână în închisoare pentru a le împărtăși colegilor deținuți.

Aceste acte de rezistență contestă narațiunea dominației rusești. După cum le-a spus cercetătorilor un preot ucrainean anonim: „Ne pot lua clădirile, ne pot întemnița liderii și chiar ne pot ucide. Dar ei nu ne pot fura credința”.

Concluzie: O chemare la conștiința globală

Conferința s-a încheiat cu o întrebare obsedantă: Poate libertatea religioasă să supraviețuiască în țări în care credința este redusă la un instrument al imperiului? Răspunsul nu se află doar în Ucraina, ci și în răspunsul global la criza sa.

Organizații precum USCIRF și Article 18 Alliance îndeamnă la responsabilitate: sancțiuni împotriva făptașilor, presiune asupra Patriarhiei Moscovei și sprijin pentru comunitățile religioase strămutate. Cu toate acestea, lecția mai largă transcende politica: atunci când credința este politizată, victimele nu sunt doar credincioșii, ci însăși ideea de religie ca forță a păcii.

După cum a concluzionat Dr. Shumylo, „acest război nu este despre ortodoxie. Este vorba despre putere. Iar puterea, atunci când pretinde autoritate divină, devine cel mai periculos idol dintre toți”.

Preluat de pe Faith Under Fire: How Russia’s War in Ukraine Became a Crusade Against Religious Freedom