Oglinzile sparte ale justiției creează cioburi de neînțeles: Rusia și Ucraina ’fraternizează’- Cum?

O briză blândă de toamnă învăluie scările largi. Două siluete aplecate stau pe o bancă veche, fețele luminate de căldura palidă a soarelui de amiază.

Unul, cu o cămașă imaculată, ține în mână o Biblie cu cotorul uzat; celălalt ascultă, cu o expresie de profundă concentrare. Conversația lor nu este despre politică, nici despre finanțe, ci despre un verset antic, o promisiune despre o pace viitoare. Este o scenă banală, un fragment de viață cotidiană, care, în cea mai mare parte a lumii, trece neobservat. Este simpla exprimare, șoptită, a unei convingeri religioase.

Dar sub anumite meridiane, această scenă obișnuită se metamorfozează într-o crimă, iar șoapta despre pace devine un tunet subversiv.

Ne aflăm în fața unui paradox moral și juridic care sfidează orice rațiune obiectivă: același grup religios, Martorii lui Iehova, cunoscut internațional pentru neutralitatea și conduita sa civică exemplară, este prins în menghina ideologică a două națiuni aflate în război. Pe un mal al conflictului, în Rusia, ei sunt etichetați drept „extremiști” și trimiși în închisori de maximă securitate, cu sentințe de până la 8 ani. Pe celălalt mal, în Ucraina, pe timp de mobilizare, ei sunt urmăriți penal pentru că nu se înrolează, punându-și conștiința mai presus de uniformă.

Labirintul Ideologic: cazul Rusiei

În Rusia, după decizia Curții Supreme din 2017 care a lichidat entitățile legale ale Martorilor lui Iehova, s-a declanșat o vânătoare de vrăjitoare modernă. O lege menită să combată terorismul a fost aplicată pentru a zdrobi pașnicul act de a te ruga, de a citi din Biblie sau de a te întruni. Aici, „faptele incriminate” – o conversație pe o bancă, o rugăciune în numele unui grup, o cântare – nu conțin niciun sâmbure de violență. Extremismul nu este definit de acțiune, ci de simpla aderență. Un bunic de 74 de ani, care poartă în suflet doar credința, devine subit, în ochii legii, un inamic al statului, un pericol la adresa ordinii constituționale, doar pentru că grupul său este pe o listă neagră.

Această aplicare lipsită de rațiune a legii a fost denunțată la cel mai înalt nivel european. La 7 iunie 2022, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a emis o hotărâre istorică în cauza Taganrog LRO și alții împotriva Rusiei. CEDO a constatat, fără echivoc, că interzicerea activității Martorilor lui Iehova în Rusia a fost ilegală. Curtea a subliniat că autoritățile ruse „nu au identificat niciun cuvânt, faptă sau acțiune” din partea reclamanților care să fie „motivat sau pătat de violență, ură sau discriminare împotriva altora”. Judecătorii europeni au criticat în mod explicit conceptul excesiv de larg al Rusiei despre extremism, stabilind că acesta a fost folosit ca un instrument de intoleranță. Curtea a dispus Rusiei să oprească toate procedurile penale în curs, să elibereze toți deținuții și să plătească despăgubiri masive. Cu toate acestea, sub vălul conflictului și al tensiunilor geopolitice, Moscova a ales să trateze această hotărâre ca pe o simplă foaie de hârtie, continuând să zdrobească vieți, să pună în cârca bătrânelului de 74 de ani, fapte precum rugăciunea, dorința de a-și exprima bucuria în ce privește propria sa speranță, întâlnirea cu prietenii săi din aceeași confesiune, ca fiind un rucsac cu „dinamite” neagreate.

Dilema sacrificiului: cazul Ucrainei

În țara vecină, Ucraina, aflată sub o agresiune militară brutală, dilema este diferită, dar la fel de tragică. Martorii lui Iehova nu sunt văzuți aici ca extremiști periculoși, ci ca obiectori de conștiință pe timp de război, o poziție care, pentru unii, echivalează cu trădarea. Ei nu se sustrag de la responsabilitățile civice; dimpotrivă, mulți se implică activ în ajutorarea refugiaților și în acțiuni umanitare. Refuzul lor de a purta arme este expresia unei neutralități profund înrădăcinate – un angajament de a nu ucide, indiferent de drapelul de pe uniformă.

Deși Articolul 35 din Constituția Ucrainei garantează dreptul la un serviciu civil alternativ pentru cei ale căror convingeri religioase nu aleg serviciul militar, această opțiune devine adesea o iluzie pe timp de mobilizare. Rapoartele recente (inclusiv cele ale unor raportori speciali ai ONU) indică o îngrijorare crescută față de numărul mare de urmăriri penale. Deși în trecut (cazul Vitali Șalaiko, 2015) instanțele ucrainene au recunoscut dreptul la obiecție chiar și în perioade de mobilizare, practica recentă a adus condamnări la închisoare, ignorând obligația statului de a oferi o alternativă. În războiul națiunilor, conștiința devine un lux nepermis, iar cei care aleg calea pașnică sunt forțați să plătească un preț de neimaginat.

Lecții din oglinda frântă

Ce rațiune justifică acest carusel de contradicții? Justificarea nu stă în logică, ci în frica pe care o generează puterea necontrolată. Autoritățile, fie ele autocratice sau în stare de asediu, percep loialitatea împărțită – loialitatea față de Dumnezeu și Conștiință – ca pe o amenințare directă la adresa autorității lor absolute.

Acest paradox ne oferă lecții de viață cu o greutate specifică:

Legea Rațiunii vs. Legea Stării de Fapt: Vedem cum cadrul legal, când este manipulat de interesele statale, poate deveni o armă. În Rusia, legea anti-extremism a fost deturnată pentru a ucide libertatea de gândire. În Ucraina, legea mobilizării anulează, în practică, dreptul fundamental la obiecție. Lecția este că integritatea conștiinței este un scut mai puternic decât orice decret legal.

Prețul Neutralității: Neutralitatea, deși este un act de non-violență activă, nu este un act de lașitate. Ea cere un curaj titanic: curajul de a sta în picioare când cele două blocuri te somează să alegi. Lecția este că adevărata pace necesită o rezistență pașnică, dar neclintită, care atrage consecințe crude, dar lasă spiritul neîngenuncheat.

Filtrul Umanității: Cazul Martorilor lui Iehova acționează ca un reactiv chimic ce dezvăluie starea de sănătate a unei societăți. Modul în care o națiune tratează cel mai pașnic și mai neutru grup de cetățeni ai săi este o măsură exactă a gradului său de toleranță și a respectului real față de drepturile fundamentale. Lecția este că libertatea este indivizibilă; când libertatea celui mai tăcut este negată, libertatea tuturor este în pericol.

Puterea Credinței Simple: Un bătrânel de 74 de ani care se roagă în liniște devine simbolul unei forțe pe care nicio armată nu o poate învinge: puterea convingerii personale. Faptul că state puternice se simt amenințate de o carte uzată și o conversație blândă arată că împărăția spiritului este cea mai mare provocare la adresa tiraniei.

Dincolo de paradox

Să ne întoarcem la scena noastră. Soarele a apus, iar cele două siluete de pe bancă își iau la revedere. Bărbatul cu Biblia pleacă pe alee, iar pasul său este egal, calm. El nu este doar un cetățean obișnuit; este un fir de nisip care a refuzat să se lase purtat de furtuna istoriei, un om care se găsește în viață la intersecția dintre legile pământului, cu cele ale conștiinței și ale tiraniei: va păși ulterior pe drumul care l-a format.

Acum, înțelegem mai bine. Conversația lui, scena banală de la început, nu este doar o discuție religioasă. Este o declarație de război împotriva urii, o pledoarie pentru un serviciu civil alternativ oferit gratuit semenilor, o mărturie a faptului că există valori care nu pot fi naționalizate. În spatele simplității gestului stă umbra celulelor din Rusia și a dosarelor penale din Ucraina. Când pleacă, bărbatul nu duce acasă doar o carte veche, ci poartă pe umerii săi tăcerea acuzatoare a multor mii de destine, demonstrând că singurul extremism veritabil este acela al intoleranței și că cea mai înaltă formă de patriotism este fidelitatea față de principii.

Vezi și articolul: Războiul din Ucraina, cruciadă împotriva libertății religioase