Cu ce ne ocupăm timpul ?
Cu toții ne-am născut într-un tunel, numit timp. În singura direcție de mers, frica de necunoscut îi întunecă pe cei care nu-și luminează drumul cu activități pline de sens. Poți urca spre a-ți atinge țeluri nobile, încununate cu satisfacții de durată, sau dimpotrivă, să te rostogolești, făcându-ți răni, uneori greu de vindecat.
sursa foto-pixabay.com
Timpul în sine nu-i soluția la nimic, e doar reperul îmbrăcat într-o robă a instanței interioare care te achită de o presupusă vinovăție, sau, mai trist îți comunică plata restanțelor trecute cu vederea. Este și acel labirint din care nu dorim să ieșim vreodată, căutând sensuri pe fiecare porțiune ivită. Sau, un sac plin cu provizii la care apelăm când ne construim cariera. Avem un anumit control când îi stabilim randamentul, sau, îi pierdem valoarea când îi lăsăm pe alții să-i aleagă opțiunile.
Pentru cei mai mulți dintre noi, instruirea obligatorie sau cea facultativă reprezintă un factor-cheie în privința folosirii orelor de peste zi. Pentru mulți alții, chiar și rutina unei munci este parte integrantă din programul personal, solicitându-i. Când poarta orarului fixat se închide, ce uși ni se vor deschide, sau la cine să batem pentru a intra?
Timp liber – la o cafenea, la teatru, sau muzeu
Timpul „liber” nu e sinonim cu „irosit”. A-l lăsa să treacă printre degete, ca pleava, riscăm a nu-i înțelege prețul. Uneori ne întrebăm: unde să ni-l petrecem? Dar, ar trebui adăugat și…motivul.
O întâlnire importantă cu un prieten sau un potențial partener de afaceri s-ar alege într-un cadru liniștit, cum ar fi o terasă sau o cafenea. De exemplu, numele de cafenea (cahvenea) vine din cuvântul turcesc kahve-hane, kave-hane, care înseamnă local public, în care se poate bea cafea. Cafeneaua Veche 9, situată în Centrul Vechi al Bucureștiului, i-a avut drept oaspeți celebre personalități culturale românești, precum: Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Luca Caragiale și Regele Carol al II-lea, potrivit thetrends.ro.
Probabil avem nevoie și o relaxare a vieții trepidante. Piesele de teatru, a căror subiect se naște tocmai din realitate, dramatizat, sau presărat cu umor, delectează o minte surmenată. Actorii interpretează un rol, dar oricare dintre noi am putea deveni parte a acestuia în viața reală. Pe scena vieții, unde trăim în văzul a altor mii de priviri suspicioase, jucăm într-un singur act. Nu vom fi neapărat ovaționați, însă cel puțin să avem curajul a-i privi pe cei din jur cu seninătate, fără a fi arătați cu degetul. Începând cu peste 150 de ani în urmă, clădirea Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad a găzduit spectacol după spectacol. A reușit să reziste nu doar trecerii timpului, ci și după 3 incendii devastatoare.
Muzeele nu conservă doar obiecte, dar și poveștile ce le-au însoțit. Unele confirmă, altele infirmă păreri. Când le vizităm, facem cunoștință cu o parte a trecutului nostru. Deși viitorul, în parte, este imprevizibil, trecutul nu poate fi pus la îndoială, mai ales când există vestigii ce le putem studia în astfel de locuri. Pentru cei care spun că viața este grea, o vizită la muzeu le-ar răsturna această perspectivă. Copiii ar putea învăța lecții prețioase, observând standardul de trai din trecut. De-am putea conserva valorile, să le mai privim din când în când într-o vitrină, am reuși să ne înțelegem mai bine propria condiție!
sursa foto – pixabay.com
Ocupați cu nimic?
Din păcate, mulți sunt ocupați, foarte ocupați cu…nimic, sau cu … nimicuri. Când stau pe-o bancă și privesc în gol, fără a fi atenți la ce se petrece pe lângă ei, sau când vorbesc fără noimă, lipsiți de conținut rațional, timpul multora le este ocupat din plin cu… deșertăciune. Hoțul timpului din prezent a plecat inițial de pe poziția unui prieten. Multe invenții au avut ca scop ușurarea efortului fizic, însă, sub această mască, ele chinuie starea psihică, afectivă, și chiar contribuie la relații tensionate. Când cineva este ocupat cu jocuri, cu urmărirea diverselor imagini sau filmulețe, a intrat într-un carusel care-i amețește realitatea. Faptul de a trăi doar în lumea sa, împreună cu scăderea respectului de sine, sunt doar câteva efecte pe termen lung.
sursa foto – pixabay.com
Prețul plătit pentru a da o utilizare timpului nu-i schimbă valoarea, căci diferența este în alegeri.
Vezi și articolul: Cititul – Arta de a vedea cu mintea