Infracțiunea de a purta discuții cu alții din Biblie se pedepsește într-o țară vecină cu ani grei de închisoare
Deoarece suntem ființe inteligente, comunicarea într-un limbaj inteligibil potrivit limbii sau dialectului însușit sau aderat, reprezintă o caracteristică ce ne diferențiază de ființele interioare. Despre ce alegem să discutăm, ne-ar trebui o listă lungă la care am putea adăuga o veșnicie subiecte noi.
Atâta timp cât tematica aleasă nu amenință integritatea fizică a cuiva, nu strică reputația unei entități publice, nu critică în mod calomnios acțiunile unor personalități, conversațiile constructive pot stimula gândirea și ar putea duce la progresul unei comunități. De exemplu, într-un parc, cei în vârstă care-și odihnesc alergarea celor câțiva zeci de ani își deapănă amintirile, și cei care-i ascultă le-ar putea gusta poveștile. Așteptând la coadă, poate înainte de a intra la un medic specialist, bolnavii își plâng suferința ce o simt din cauza stării lor de sănătate precară. La un meci de fotbal, spectatorii vecini de scaun comentează stângăciile jucătorilor, sau deciziile arbitrului. Nimeni nu consideră infracțiuni situațiile amintite anterior, repet, cu condiția să nu aducă atingere unei persoane, sau entități, denigrându-le.
Într-o eră a tehnologiei, cititul cărților reprezintă un sport din ce în ce mai puțin practicat. Ne aducem aminte cu nostalgie de momentele din tinerețea generației de azi, care a trecut pragul jumătății de veac, cum ne împărtășeam prin curtea școlii, sau pe lângă locuințele noastre, ce cărți ne-au mai căzut în mână. Nimeni nu a considerat asta ca fiind infracțiune. Printre cărțile alese și cumpărate cu mari eforturi, s-a numărat și Biblia. Unii au reușit să o citească integral, alții au săpat mai mult, încercând să-i găsească tâlcul, alții, care posedau cunoștințe profunde în ce privește limbile antice în care a fost scrisă inițial, au reușit să înțeleagă bine sensul cuvintelor. Apoi, mulți dintre aceștia, ne-au lăsat scris părerile, sau ni le-au făcut cunoscute prin viu grai. Ar considera cineva o infracțiune care se pedepsește cu închisoarea aceste acțiuni?
În Rusia, folosindu-se de o lege ambiguă în ce privește extremismul, autoritățile consideră o ilegalitate purtarea de discuții bazate pe Biblia de către o comunitate care este considerată extremistă, deoarece și-a făcut de cunoscut în mod pașnic opiniile legate de ceea ce au înțeles în urma citirii acelei cărți. Nu doresc să critic nicidecum deciziile (căci sunt nenumărate) ale instanțelor judecătorești care au aplicat astfel legile din țara lor. Dar mă refer la rațiunea noastră, ce caracterizează doar ființa umană întrebând doar instanța propriei conștiințe: purtarea unor discuții bazate pe Biblie este la fel de gravă cu acțiunile diverselor grupări care se folosesc și de convingeri religioase pentru a-și ucide semenii?
Ca să fim concreți, recent pe site-ul jw.org, au fost publicate prin diverse comunicate de presă, sentințele aspre primite de unele persoane, care au aderat cândva în mod conștient , și în urma unei analize personale să-și practice religia fără a tulbura societatea, fără a amenința statul, însă, posibil, deranjându-i pe câțiva influenți prin natura convingerilor lor diferite.
sursa foto: jw.org
La ce ne-am mai putea aștepta? La apariția unor liste în care vor fi menționate nominal ce să vorbim și ce să nu vorbim, ce să mâncăm și ce să nu mâncăm, pe unde să călătorim și pe unde să nu călătorim, decizii luate pe un anumit temei legal? Unii citesc pe litere, fiindcă sunt la inceput de drum, alții citesc sacadat, deoarece încă trebuie să exerseze, însă există și alții care citesc printre litere, iar sunetul strident auzit devine în timp un ecou inevitabil care va trezi o conștiință sensibilă.